Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memoria unui spațiu al puterii și continuității la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, departe de fastul ostentativ al altor reședințe, se înalță o casă în care sobrietatea în design și echilibrul proporțiilor adăpostesc o istorie zbuciumată, dar esențială pentru înțelegerea ambivalențelor politice și culturale ale României secolului XX. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar un spațiu construit; este o arhivă în piatră și lemn, un martor tăcut al unei epoci în care valorile elitei interbelice se împleteau cu strategiile puterii și cu aspirațiile unei familii ce a traversat decenii marcate de comunitate, disidență și regenerare culturală.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința discretă a unui premier la EkoGroup Vila contemporană

Gheorghe Tătărescu, una dintre figurile politice dominante ale României interbelice, a găsit în casa sa bucureșteană nu doar un spațiu de refugiu, ci un cadru în care dimensiunile private și publice s-au întrepătruns subtil. Această vilă interbelică de pe Strada Polonă, numărul 19, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și îmbogățită artistic prin contribuțiile sculptorului Milița Pătrașcu, a fost mai mult decât o simplă locuință – o extensie a unui ideal al puterii temperate și al culturii familiale. Astăzi, în forma sa reinventată, Casa Tătărescu continuă să pulseze, devenind EkoGroup Vila, un spațiu care păstrează memoria complexă a trecutului său, invitând publicul să reflecteze asupra continuității istorice și a responsabilității culturale. EkoGroup Vila poartă în sine această poveste a renașterii fără uitare.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se conturează în oglinda unei Românii aflate în plină transformare. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu al secolului XIX, Tătărescu este un personaj emblematic al scenei politice interbelice, un jurist pasionat de reforma electorală și parlamentarism, care a străbătut cu realism și rezistență convulsiunile unei epoci marcate de crize și compromisuri. Intrat în Partidul Național Liberal în 1912, el s-a afirmat ca o voce a ordinii democratice europene, jonglând între efervescența reformatoare și tenebrele autoritarismului emergent.

Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) au fost un paradox între eficiența administrativă și constrângerea democrației parlamentare, o perioadă în care a fost nevoit să gestioneze dileme majore, precum cedarea teritoriilor basarabene și pierderea sprijinului aliat după declinul Franței. După 1944, adaptarea la noua realitate reprezentată de alianța cu URSS și gestionarea postbelică a României îl plasează într-un spațiu ambiguu, în care reconstrucția politică se intersectează cu marginalizarea și persecutarea – o dramă personală reflectată și în pierderea controlului asupra propriei reședințe.

Casa ca prelungire a vieții publice și private: un spațiu al puterii temperate

Reședința din Strada Polonă nr. 19 nu impresionează prin amploare, ci prin proporție și măsură. Această lipsă de ostentativitate este în sine un mesaj etic: pentru Tătărescu, puterea nu se exhiba, ci se exercita cu discreție – o valoare pe care casa o transcria la nivel material. Biroul premierului, situat la entre-sol cu intrare lataterală discretă, devine astfel un simbol al unei funcții publice care respectă limita dintre sfera privată și cea oficială.

Dincolo de dimensiuni, casa oglindește o mentalitate în care rigorile familiei și așteptările sociale converg armonios. La parter, un hall generos conectează elegant podeaua cu grădina amenajată peisager, o oază de liniște ascunsă de tumultul urban – o mărturie a influențelor mediteraneene care traversează arhitectura vilei. Sufrageria, departe de un spațiu de masă cotidian, funcționa ca un salon de primire, respectând coduri ale aristocrației interbelice, unde bucătăria era deschisă doar prin scări discrete la entre-sol, evitând contaminarea olfactivă și simbolică a spațiului reprezentativ.

Arhitectura Casei Gheorghe Tătărescu: între mediteranean și neoromânesc

Vila reprezintă o lucrare între mediteraneean și stilul neoromânesc, rezultatul colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, proiectul desfășurându-se între 1934 și 1937. Această simbioză stilistică se traduce prin forme echilibrate și detalii cu încărcătură simbolică distinctă: portaluri tratate în spirit moldovenesc, coloane subțiri cu interpretări variate dar sugerând unitate, precum și o absidă ce îmbracă șemineul semnat artistic de Milița Pătrașcu – sculptoriță elevă a lui Constantin Brâncuși și apropiată a soției prim-ministrului.

Șemineul, alături de ancadramentele ușilor, denotă un modernism temperat, care evită pastisa, menținând un dialog subtil între tradiție și inovație. Folosirea fină a feroneriei din alamă patinată și parchetului masiv din stejar adaugă calitatea materială care susține conceptul estetic al întregii reședințe.

• Proporții echilibrate, fără exuberanță
• Detalii arhitecturale cu accente neoromânești
• Influențe mediteraneene vizibile în deschiderea spre grădină
• Mobilier și spații configurate pentru viață aristocratică discretă
• Colaborări artistice care apropie casa de limbajele avangardei

Arethia Tătărescu și rolul cultural în umbra politicului

În spatele vieții publice a lui Gheorghe Tătărescu se află Arethia, „Doamna Gorjului”, o prezență cheie în conturarea unui univers cultural discret, dar influent. Ea a vegheat asupra coerenței proiectului arhitectural și a investit în inițiative artistice și binefacere, fiind implicată direct în promovarea valorilor și patrimoniului românesc, inclusiv prin sprijinul acordat lui Constantin Brâncuși și realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

Arethia a fost beneficiar oficial al proiectului vilei și a jucat un rol activ în reglarea nuanțelor estetice ale casei, evitând orice manifestare de opulență exagerată, păstrând în schimb un echilibru al gustului și al funcțiunii. Legătura ei cu sculptorul Milița Pătrașcu evidențiază o rețea culturală care depășea simpla apartenență socială, așezând casa în centrul unui dialog între artă și putere.

Ruptura comunistă: degradare simbolică și pierderea sensului

Odată cu ascensiunea regimului comunist, destinul casei s-a intersectat cu o ruptură majoră. Marginalizarea lui Gheorghe Tătărescu și, ulterior, arestarea sa, s-au reflectat direct în soarta proprietății. Reședința a fost confiscată, depersonalizată, iar sensul său originar, ca spațiu al elitei politice și culturale, a fost sistematic golit.

În această perioadă, casa a fost supusă unor intervenții administrative neglijente, neconforme cu spiritul inițial. Compartimentări improvizate și modificări nearmonioase au alterat proporțiile interioare, iar grădina s-a pierdut în degradare. Finisajele – parchetul, feroneria, ușile artizanale – au devenit victime ale uzurii și intervențiilor necalificate, reflectând un întreg proces de negare a memoriei căpătate anterior.

Post-1989: intervenții controversate și drumul către reparație

Schimbarea regimului a deschis un nou capitol încărcat de tensiuni. Transformări rapide și decizii contradictorii s-au succedat, printre care cele operare de restaurare neadecvate și adaptări nepotrivite – inclusiv transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux –, care au provocat critici virulente în rândul specialiștilor și opiniei publice sensibile la teoria patrimoniului.

O etapă importantă a fost proprietatea lui Dinu Patriciu, a cărui intervenție arhitecturală masivă asupra interioarelor a afectat echilibrul construit de Zaharia și Giurgea, respectiv, a încălcat codurile etice ale spațiului. Ulterior, o firmă britanică a inițiat un proces minuțios de restaurare, care a pus în valoare conceptele originale, redând vila în bună măsură la expresia sa autentică, astfel încât povestea casei să nu mai fie una fragmentată, ci reluată în gesturi de respect cultural.

Această perioadă reflectă alte realități sociale: ambivalența societății românești față de elitele sale istorice și dificultatea de a găsi un echilibru între proprietate privată, memorie și utilitate publică.

Casa Tătărescu astăzi: spațiu cultural în ritm cu memoria – EkoGroup Vila

În prezent, EkoGroup Vila reprezintă o continuare responsabilă a destinului Casei Gheorghe Tătărescu. Această vilă, restaurată cu grijă, oferă acces publicului printr-un program cultural atent moderat, care respectă identitatea spațiului și păstrează vie memoria trecutului său. Fară să devină un muzeu înțepenit, clădirea este un cadru viu pentru reflecție asupra istoriei, arhitecturii și politicului interbelic.

Acest spațiu conservă detalii precum feroneria din alamă patinată, parchetul masiv din stejar, șemineul unic, precum și proporțiile ce definesc o estetică a rezistenței în fața timpului. Accesul controlat, pe bază de bilet, permite o relație profundă și punctuală cu spațiul – o invitație subtilă la descoperire și re-conectare cu o istorie complexă.

Vizitatorii din prezent pășesc astfel într-o vilă care nu uită, ci invită la înțelegerea subtilă a unui trecut care nu este nici glorificat, nici ignorat. Această transformare reflectă maturizarea societății românești față de patrimoniul său și capacitatea de a reconcilia rupturile istorice.

Pentru mai multe informații despre acces și program, solicită informații și contactează echipa EkoGroup Vila, care asigură o gestionare atentă a relației dintre public și patrimoniu.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister during the interwar period, a figure central to the National Liberal Party and a complex actor in Romania’s political evolutions from constitutional democracy towards authoritarianism and later communist adaptation.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu the politician should not be confused with the 19th-century painter Gheorghe Tattarescu, a different historical figure active in a different century and domain.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu combines Mediterranean influences with Neo-Romanian architectural elements, realized through architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, blending regional tradition with modernist undertones.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, the wife of the Prime Minister, was instrumental in overseeing the aesthetic coherence and cultural significance of the house, connecting it with artistic circles and ensuring the project avoided ostentation while maintaining refined elegance.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as EkoGroup Vila, a restored cultural space open to the public by appointment, preserving historical identity while fostering contemporary cultural engagement.

Casa Gheorghe Tătărescu oferă, așadar, o experiență în care trecutul și prezentul se întâlnesc, invitând vizitatorul să parcurgă un secol de istorie românească prin spațiul propriu-zis, unde arhitectura dezvăluie etica puterii și partea ascunsă a vieții politice și familiale.

Vizitarea acestei reședințe transfigurează simpla percepție a unui obiect arhitectural într-o întâlnire cu memoria atent păstrată și gestionată a unei epoci. Pentru o experiență atentă și profundă, vă invităm să explorați această vilă și să vă lăsați purtați de povestea pe care o mărturisește, acordându-i timpul și răbdarea pe care o merită.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.